Jocul începe cu o masă setată:

• harta (amplasez pe ea cuburile negre și verzi, numărul iau din fișele regiunilor, cifrele la “start”, sau din cartea de reguli),
• fișele regiunilor (le pun în jurul mesei, și în ele, în prima celulă - câte un cub de culoarea respectivă: negru, verde, roșu),
• carbometru - îl umplu cu șaibele-jetoanele până la linia de start în zona albastră, nu mai sus! (asta durează cel mai mult),
• cărțile fenomenelor climatice - le amestecăm și le punem cu fața în jos,
• cărțile cu obiectivele politice (dacă le folosim la joc) - tot cu fața în jos,
• zarul,
• restul cuburilor și șaibelor rămân în cutie sau pe masă, o numim rezervă comună sau bancă,
• și deja poster cu regulile de joc, pentru moderator și pentru jucători.

Ordinea aranjării nu-i bătută în cuie, făceți cum vi-i comod, important să nu scăpați vreun element esențial.

Toate acestea se poate de aranjat repede în prezența grupului, sau chiar de implicat jucătorii în aranjarea cuburilor și pregătirea carbometrului, explicând totodată ce înseamnă fiecare. (De exemplu: fiecare din regiunile voastre are un număr anumit de fabrici, adică cuburile negre și verzi… și le puneți pe hartă). Dacă n-ați avut multă practică sau demult n-ați condus jocul, mai bine de făcut asta din timp.

Jocul se pornește cu repartizarea rolurilor - cine și ce regiune va reprezenta: SUA și Partenerii, Europa, Fosta Uniune Sovietică, Noile țări industriale, Țările în curs de dezvoltare și OPEC - Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol. Dacă sunt mai puțini de 6 jucători, se joacă cu mai puține regiuni. Dacă mai mult de 6 persoane, atunci se formează echipe pe regiuni. Nu-i recomandat să fie mai mult de 2 persoane în echipă.

Regiunile se împart aleatoriu, fără ca participanții să le vadă. Putem folosi foițe suplimentare care să fie trase de participanți - mai ales dacă sunt mai mult de 6 persoane.

Eu mă strădui să fac asta înainte ca toți să se așeze la masă, ca jucătorii deodată să poată să se așeze unde trebuie în loc să trebuiască să se mute.

Pentru a câștiga, jucătorii trebuie să atingă două obiective: unul economic și unul dintre cele două politice.

În primul rând, obiectivul economic, care diferă de la o regiune la alta. Acesta poate fi găsit pe fișa regiunii, sub denumirea ei, și se referă la numărul minim de fabrici care ar trebui să posede delegația în regiunea ei pe harta lumii. Observați că pe hartă deja sunt niște cuburi-fabrici - starea inițială a economiei la fiecare. Aceste cifre tot pot fi găsite pe fișă, acolo unde scrie ”start”.

Un pic de context, de ce anume așa număr de fabrici la fiecare: situația economică pe harta jocului tinde să reflecte situația economică în realitate. Zona albastră de unde pornim jocul reprezintă începutul anilor 2000, și deci și starea economică a diferitor regiuni este corespunzătoare.

De exemplu, Noile țări industriale încep cu 3 fabrici negre și 1 fabrică verde, și pentru a câștiga ar trebui să aibă minim 10 fabrici în total - în regiunea lor! Apropo: vedeți că pe fișă scrie doar cifra - nu contează culoarea: pot fi toate negre, toate verzi sau și verzi și negre, nu are importanță. Sunt luate în considerare și fabricile primite la începutul jocului, însă nu și măsurile de protecție - adică cuburile roșii!

Dar pentru procesul jocului culoarea fabricii contează.

Toate fabricile pe care le are o regiune îi aduc profit, cu care ea să poată să cumpere fabrici noi. Suma e același - câte două jetoane-”milioane” per o fabrică la fiecare rundă.

Însă, fabricile negre lucrează pe combustibili fosili, produc gaze de seră și contribuie la schimbările climatice - așa că profitul pentru ele vine din carbometru. Curând povestesc și despre el. Iar fabricile verzi își iau energia din surse regenerabile și deci nu afectează clima, așa că profitul lor vine ”de la bancă”, din jetoanele de carbon rămase.

Înainte ca jucătorii să-și înceapă rundele, trebuie să se mai întâmple două lucruri. În primul rând, să primească bugetul inițial din bancă-rezervă: SUA și partenerii 3 jetoane de carbon, celelalte 2 delegații în direcția acelor de ceasornic – tot câte 3 jetoane, restul – câte 4 jetoane fiecare.

Apropo: jocul mereu începe cu regiunea SUA și partenerii și continuă cu următoarele regiuni în ordinea acelor de ceasornic. Așa că recomand această delegație să stea imediat la stânga după moderator, ca să fie mai ușor de urmărit ordinea jucătorilor.

Și în al doilea rând - nu uităm de a doua condiție a câștigului: obiectivele politice! Pentru a câștiga, regiunea trebuie nu doar să aibă numărul minim de fabrici în zona lor de pe hartă, dar și să îndeplinească UNUL dintre cele două scopuri de pe cartea cu obiectivele politice. Cărțile acestea se aleg aleatoriu: câte una la regiune.

Important: dacă avem timp restrâns sau grupul joacă prima dată, putem să excludem cărțile cu obiectivele politice.

Dacă totuși le folosim, atunci cum?

Prima: spre deosebire de alte informații din joc, ele-s secrete și nu trebuie arătate altor jucători.

A doua: fiecare carte are două obiective, bazate ca și cum pe interesele lobby-ului puternic din regiune. Și, spre deosebire de obiectivul economic, care se referă la fabricile proprii ale regiunii, obiectivele politice se referă la toată harta (atunci în colț scrie ”toți”) sau la anumite regiuni (și atunci ele sunt menționate). Deci, realizarea acestor obiective depinde de numărul MINIM sau MAXIM de fabrici sau măsuri de protecție deținute de ceilalți jucători.

Cum înțelegem care exact sunt obiectivele?

În primul rând, vedem la ce anume se referă: de exemplu, aici avem Ecologiștii - și numărul MAXIM de fabrici negre, la TOȚI… sau Ajutor în scopul dezvoltării, care se referă la numărul MINIM de măsuri de protecție în regiunile menționate, luate împreună: Fosta Uniune Sovietică, Țările în curs de dezvoltare și Noile țări industriale.

Mai departe ne uităm care ar fi acest număr exact de minim sau maxim de ceva, necesar pentru a învinge? El depinde de numărul participanților în joc. Pentru fiecare variantă de 3, 4, 5 sau 6 delegații, cărțile cu obiective politice indică numărul minim sau maxim de fabrici/măsuri de protecție care trebuie să se afle pe tabla de joc pentru ca regiunea care are această carte să câștige.

În cartea de mai sus, dacă joacă șase delegații, atunci jucătorul/jucătorii care au tras-o trebuie să ia în considerație numerele din coloana din dreapta, în dreptul numărului 6 din stângă. Astfel, ca să câștige, trebuie să fie MAXIMUM 7 fabrici negre pe întreagă tablă de joc, sau MINIMUM 9 măsuri de protecție în regiunile indicate. Dacă joacă 5 delegații, atunci obiectivele lor ar fi maximum 6 / minimum 7 respectiv, și tot așa.

Și apropo: e OK dacă participanții nu înțeleg deodată ce ar însemna toate acestea. Eu îi sugerez să înceapă să se joace orientându-se la obiectivul economic - până la urmă, el nu doar că e mai clar, dar și este prima condiție pentru a câștiga. Și deja după un cerc sau două de joc se poate de revenit la cărțile trase - când participanții deja au văzut cum se schimbă lucrurile pe hartă, ce ar însemna măsuri de protecție și așa mai departe.

Deci, începem jocul!

Jocul începe mereu cu regiunea SUA și partenerii, pentru că istoric această regiune dictează cursul economic global. Și deja după ei merge rândul altor regiuni, în ordinea acelor de ceasornic.

Ce se întâmplă atunci când este rândul unei regiuni?

Sunt patru pași de bază. Jucătorul sau jucătorii:

1. Aruncă zarul pentru a afla dacă se întâmplă sau nu careva consecințe ale schimbărilor climatice,
2. Obțin profitul de la fabrici existente în regiune,
3. Acționează (cumpără, demolează, fac inovații sau țin un discurs),
4. Și clima se restabilește (oleacă).

Acum o să trecem prin acești pași în detaliu:

În primul rând, se trage o carte a fenomenelor climatice și se anunță în voce despre ce fenomen e vorba și care regiune poate fi afectată.

Sunt câteva tipuri de cărți de fenomene climatice:

• Cărți de catastrofe climatice care vizează o singură regiune
• Cărți de fenomene climatice care afectează toate regiunile
• Cărți de fenomene climatice pozitive 

Deci, tragem o carte și vedem că acolo scrie, de exemplu, Uragan în Florida (scris sus), iar după culoarea și scrisul de jos vedem că s-ar putea fi afectată SUA și partenerii. Apoi vedem care-i probabilitatea ca acest fenomen să aibă loc. Cum înțelegem asta?

Probabilitatea depinde de cât de tare s-a încălzit planeta - ceea ce ne arată nivelul jetoanelor din carbometru (dacă se află în segmentul albastru, galben, portocaliu sau roșu), respectiv fiecare carte indică numărul pe care poate cădea zarul 1-3, 1-4, 1-5 sau 1-6.

Astfel, cu cât mai jos coboară nivelul carbometrului (adică cu cât mai tare se încălzește planeta), cu atât mai mare probabilitatea ca un fenomen climatic să se întâmple!

Și, mai mult decât atât, când nivelul carbometrului coboară în segmentul galben și mai jos, în portocaliu sau roșu, se extrag câte două cărți - adică există probabilitatea că se vor întâmpla 2 fenomene climatice în același timp. Deschidem una, o ”rezolvăm, pe urmă alta.

Haideți să vedem. La începutul jocului nivelul din carbometru este în zona albastră, planeta încă nu e tare încălzită, vă amintim că jocul face legătura cu realitatea anilor 2000. În zona albastră fenomenul se întâmplă dacă cifrele de pe zar sunt între 1 și 3; și nu se întâmplă dacă e 4, 5 sau 6.

SUA și partenerii aruncă zarul ca să vedem dacă scenariul indicat în carte va avea loc. A căzut 2 - ups, se întâmplă!

Atunci vedem ce scrie sub probabilitate - care-i suma prejudiciului ce trebuie achitată la bancă.

Prejudiciul trebuie achitat IMEDIAT, fără a aștepta până o să vină profitul de la fabrici. Doar oamenii deja suferă, au nevoie de ajutor urgent (și, evident, nu poți face economie până nu te-ai lămurit cu consecințele catastrofei)!

Dacă regiunea n-are bani suficienți la mână, sunt câteva opțiuni:

Una - să ceară ajutor de la alții (cu procente, fără procente, sau poate chiar ajutor nerambursabil - deja cum se înțeleg; depinde doar de jucători).

Moderatorul sau moderatoarea nu se obligă să țină cont de înțelegerile jucătorilor sau să-i impună să dea sau să întoarcă bani!

A doua opțiune este ca una sau mai multe fabrici din regiune să fie confiscate de la bancă, în schimbul la câte două jetoane din rezervă, pe care regiunea poate să le folosească pentru a suporta cheltuielile prejudiciului. Regiunea poate să aleagă culoarea fabricilor la care să renunțe.

Ultima opțiune - dacă regiunea nu mai face față prejudiciului (adică nu are suficienți bani, nimeni nu o ajută, și ea are doar o singură fabrică) - este ca acești jucători să devină refugiații climatici.

Ultima fabrică este confiscată, regiunea falimentează, rămâne fără economie și deci nu mai e potrivită pentru a fi locuită, bonusurile - dacă sunt - vor trece de acum înainte în rezerva comună, iar populația - adică jucătorii - se duc în regiunea care deține cele mai multe fabrici - deoarece aceasta este cea mai bogată regiune.

• Dacă există o singură astfel de regiune, ea trebuie să plătească refugiaților 5 jetoane de carbon.
• Dacă sunt două sau mai multe regiuni cu același număr mare de fabrici, atunci acestea trebuie să plătească câte 3 jetoane fiecare.

În ambele cazuri, banii trebuie plătiți imediat, chiar dacă regiunile bogate nu le au la mână. Dacă nu are bani lichizi, regiunea trebuie să împrumute bani (dacă are de la cine) sau să-și lichideze fabrici (să obțină acești bani).

Mai departe jucătorii refugiații pot:

• Fie să iasă din joc și să devină observatori pasivi, caz în care banii datorați acestora vor fi preluați de către bancă.
• Fie să adopte un rol activ în noua lor regiune-gazdă - atunci ei păstrează banii și pot să-și dezvolte economia pe teritoriul-gazdă, în colaborare cu jucătorii de acolo sau în paralel.

Important: cea mai bogată regiune sau regiuni nu pot să refuze să accepte refugiații și să plătească bani - ei vin și gata!

Revenim la cărțile fenomenelor climatice, fiindcă mai sunt încă de câteva tipuri:

Care afectează pe toți - cum ar fi pierderi agricole globale. Dacă scenariile indicate au loc, atunci toți au pierderi și toți trebuie să plătească suma indicată pe card - cu excepția celor care s-au protejat.

Cum jucătorii pot să se protejeze? Ei pot să-și cumpere cuburile roșii, adică măsuri de protecție și adaptare. Fiecare măsură de protecție deținută reduce prejudiciul cu un jeton - și, mai mult decât atât, măsurile de protecție nu dispar atunci când se întâmplă un cataclism, dar rămân în continuare pe hartă.

Însă, jucătorii pot să le cumpere doar atunci când le vine rândul - curând ajungem și la această acțiune.

Măsurile de protecție însă nu sunt relevante atunci când fenomenele climatice sunt pozitive pentru economie. Da, sunt și asemenea situații - dacă fenomenul se întâmplă, în loc de prejudiciu, veți găsi notat numărul de jetoane pe care regiunea vizată trebuie să îl primească de la bancă.

De exemplu, sporirea precipitațiilor în Africa de Sud - atunci regiunea ar putea primi bani de la bancă (+1 sau + 2 jetoane de carbon, în dependență de starea climei), fiindcă s-ar putea să aibă o roadă mai bună.

Sunt și cărți cu fenomene care nu-s consecințele ale schimbărilor climatice, dar pur și simplu se întâmplă și le influențează: erupția vulcanică și intensificarea activității solare.

Dacă apare cartea cu erupție vulcanică, carbometrul este completat cu noi jetoane din rezervă. Jucătorii aruncă zarul de două ori - cum e indicat pe carte - și fiecare punct de pe zar este echivalent cu un jeton.

De ce? Când un vulcan erupe, se elimină în atmosferă praf și scrum, blocând radiația solară – și se produce un efect temporar de răcire.

După fiecare erupție vulcanică, toate cărțile fenomenelor climatice - cele care deja au fost extrase și cele care încă nu - trebuie amestecate și puse pe masă din nou.

Intensificarea activității solare are un efect opus - la fel, zarul se aruncă de două ori, însă jetoanele sunt scoase de pe carbometru și puse în rezerva comună, fiindcă planeta se încălzește mai tare.

După ce am avut de-a face cu fenomenele climatice, obținem profitului de la fabricile existente în regiune. Câte două jetoane de carbon pentru fiecare fabrică, doar că pentru cele negre se scoate de pe carbometru, și pentru cele verzi - din rezervă.

Exemplu: Noile Țări Industriale au 3 fabrici negre - deci, 3 înmulțit cu 2, 6 jetoane de carbon din carbometru, și 1 fabrică verde - deci, 2 jetoane de carbon din rezervă; 8 în total.

Fosta Uniune Sovietică și OPEC ar putea avea profit suplimentar, datorită bonusurilor notate pe fișe. Îl primesc sau îl solicită atunci când e rândul lor în joc.

Fiind un mare exportator de combustibili fosili, OPEC primește câte 1 jeton de pe carbometru pentru fiecare 3 fabrici ”negre” ale celorlalte echipe, cifra fiind rotunjită în minus. De la fabricile proprii OPEC și așa obține câte două jetoane de carbon per fabrică.

Fosta Uniune Sovietică, renumită de asemenea pentru exportul de combustibili fosili, poate solicita de la regiunile Europa și Noile țări industriale câte un jeton de la fiecare, la fiecare rundă a sa, atâta timp cât fiecare din acestea au mai mult decât două fabrici negre.

Fosta Uniune Sovietică nu e obligată să facă această solicitare, dar dacă o face (de la una dintre aceste regiuni sau de la ambele), Europa și Noile țări industriale sunt obligate să-i ofere jetonul. Dacă, să zicem, Europa refuză - atunci se demolează una dintre fabricile lor negre (și un jeton e transferat la Fosta Uniune Sovietică, iar al doilea rămâne ca ”restul” la regiune).

Atunci când numărul fabricilor la una dintre aceste regiune scade la două și mai puțin, Fosta Uniune Sovietică nu mai are dreptul să solicite de la ea jetonul.

Iar Țările în curs de dezvoltare au un bonus mai deosebit - nu primesc bani în buzunar, dar sunt unica regiune care poate adăuga jetoane de carbon pe carbometru. Ei pot să spună moderatorului să adauge până la 3 jetoane din rezervă pe carbometru sau invers, să scoată până la 3 jetoane de pe carbometru în rezervă. Pentru a se hotărî asupra opțiunii cele mai prielnice, această echipă are dreptul de a solicita susținere financiară din partea celorlalte echipe sau de a ridica alte condiții.

— Dacă voi uitați de datoriile pe care le am eu, eu o să pun toate trei (jetoane).

— Nu, mersi! Da’ dacă nu?

— Da’ dacă nu, o să scot!

De ce? Pentru că, printre alte practici (care pot influența situația pozitiv ori negativ), ei pot defrișa sau restabili păduri.

Acum regiunea (jucătorul sau jucătorii, dacă-s mai mulți într-o regiune) pot să acționeze:

• Să cumpere fabricile “negre” sau “verzi”, sau măsurile de protecție
• Să pornească o inovație;
• Să demoleze sau să vândă careva din fabricile existente (una sau mai multe, dacă vor)
• Să țină un discurs

Prețul la fabrici și la măsuri de protecție este diferit la fiecare regiune, și se găsește pe fișa regiunii, sub cubul de culoarea respectivă. Jucătorii trebuie să achite numărul indicat de jetoane la bancă - și atunci din rezervă se ia o fabrică sau o măsură de protecție și se amplasează pe hartă în câmpul potrivit (fabrici negre, fabrici verzi sau măsuri de protecție). După fiecare achiziție, cubul de pe fișa regiunii, care indică prețul, se mișcă o căsuță la dreapta, indicând astfel prețul pentru următoarea achiziție.

Prețurile la măsurile de protecție cresc cu fiecare achiziție, iar la fabrici pot scădea - astfel, atunci când se procură mai multe fabrici sau măsuri de protecție deodată, prețul pentru fiecare se verifică separat. De exemplu, o fabrică poate costa 10 jetoane de carbon, iar următoarea deja 9.

Jucătorii pot scădea prețul la fabrici mai repede cu ajutorul inovațiilor.

Regiunea al cărei este rândul își declară intenția de a efectua cercetări în domeniul tehnologiilor ”verzi” sau ”negre”. Trebuie de adunat în total 7 jetoane și de le achitat la bancă. La această investiție pot participa mai multe echipe, însă regiunea inițiatoare este obligată să facă prima contribuție, de exemplu: eu vreau să fac inovații în fabrici verzi, pot să investesc atâtea jetoane, cine mai vrea să participe? Odată ce suma este adunată și transferată la bancă, toți cei care au contribuit pot muta cuburile care indică prețul la fabricile respective cu 2 poziții în dreapta. Dacă este cineva care n-a participat, regiunea care a inițiat inovația are dreptul de a decide dacă și țările care nu au contribuit financiar la inovație pot beneficia de pe urma acesteia și dacă li se impun anumite condiții.

Cu părere de rău, prețul la măsuri de protecție nu poate fi scăzut în așa fel (și în genere nu poate scădea, doar crește).

Dacă jucătorii unei regiuni din oricare motiv doresc să scăpe de careva fabrici (una sau mai multe), acestea pot fi vândute la bancă - lichidate. Jucătorii își anunță decizia, fabrica este luată de pe hartă și returnată în rezerva comună, iar jucătorii primesc două jetoane din bancă. Prețul fabricilor pe fișa regiunii nu se schimbă, cuburile de preț rămân pe loc!

Totodată, se poate de vândut o fabrică altei regiuni (sau de o procurat de la o altă regiune). Însă, pentru tranzacțiile cu fabrici între regiuni, deja vânzătorul trebuie să achite la bancă 2 jetoane de carbon per tranzacție (una pentru desființarea fabricii și una pentru transport).

Și pe lângă toate aceste acțiuni, jucătorii pot ține discursuri - fie legate de acțiuni nemijlocit (atunci când au nevoie de bani sau pornesc o inovație), fie cu îndemnuri și sugestii față de comunitatea globală din jurul mesei.

Și ultima acțiune din fiecare rundă, odată ce regiunea a acționat (sau s-a abținut de la acțiuni), este recuperarea climei. Asta ar însemna că oceanele, pădurile și solurile absorb o parte din dioxid de carbon produs de activitatea umană.

Cum se face asta?

La carbometru se adaugă un număr de jetoane din rezervă, în funcție de starea climei la acel moment (+1 jeton în segmentul albastru, +2 jetoane în segmentul galben, +3 jetoane în segmentul portocaliu, +2 jetoane în segmentul roșu).

Deseori participanții cred că aceste cifre se referă la numărul de cărți ale fenomenelor climatice scoase la fiecare rundă: una, două, trei. Nu. Nu se referă la cărți, doar la numărul de jetoane care se adaugă în timpul recuperării climei.

Dar. Dacă nivelul carbometrului scade până la segmentul portocaliu pentru prima dată de la începutul jocului, toate cărțile schimbărilor climatice – cele deja extrase, precum și cele rămase - sunt adunate, amestecate și plasate din nou pe masă.

Fie cineva câștigă. Nu are importanță al cui este rândul în joc - odată ce o regiune are obiectivul economic și unul din obiectivele politice atinse simultan, jocul se încheie. Pot câștiga și câteva regiuni în același timp, de exemplu, dacă au avut aceeași obiectiv politic.

Totodată, jocul se încheie:

• dacă carbometrul rămâne fără jetoane
• sau dacă pe tabla de joc nu sunt regiuni care să aibă mai mult de 2 fabrici, indiferent de culoare

În așa cazuri, toți participanții sunt declarați învinși - pentru că activitatea economică pe planetă a devenit imposibilă din cauza schimbărilor climatice.

Во-первых, стараемся не нацеливать участников на “спасение планеты”. Пусть они совершают “ошибки” и “портят” климат, если им так хочется. С одной стороны, как в игре, так и в реальности правда заключается в том, что мы на самом деле заинтересованы именно в выживании человечества; планета будет существовать и без нас. Но что ещё более важно — чтобы игра имела эффект, участники должны хотеть победить, а не притворяться зелёными, вот, мы спасли планету, мы молодцы, мы зелёные… А дальше что?

Второе. Ещё одно направление, куда могут отвлечься участники – когда они уделяют слишком много внимания названиям регионов и ассоциациям с ними. С одной стороны, регионы в игре связаны с картой Земли и нашей реальностью – но, в то же время, стоит помнить, что эти шесть регионов не являются политическими или военными блоками, а отражают общности позиций по изменению климата, которые сложились исторически в зависимости от экономических, социальных и климатических условий.

Это тонкая грань — с одной стороны, участникам желательно входить в роли, но коннотации этих ролей, то, как они разыгрываются и интерпретируются, не должны навязываться другими игроками.

Например, кто-то может сказать “Россия” или “Советский Союз” вместо “Бывший Советский Союз”. Мы рекомендуем поправлять их на официальные игровые названия.

Тут также имеет значение, какую атмосферу мы создаём, как начинаем игру. Может случиться так, что кто-то не захочет играть за определённый регион. Здесь можно напомнить, что в этой игре ТЫ принимаешь решения за регион, который представляешь. Не нравится то, что делает Бывший Советский Союз в реальности – теперь решения в твоих руках, давай посмотрим, как может быть по-другому!

И, конечно же, даже представляя регионы в начале игры, полезно подчеркнуть, что каждый регион включает в себя больше стран, а не только те, с которыми самые сильные ассоциации. Европа – это не только Европейский Союз; США и партнёры также включают Австралию, Японию, Норвегию. А Бывший Советский Союз – не только Россия, но также Молдова и Украина.

Третье: заботимся о формулировках – не только как выражаются участники, но и что они слышат от нас. Давайте не будем называть Развивающиеся страны “бедными” или “Африкой”… и, конечно же, давайте не позволим основным идеям игры потеряться. Кто виноват в заморозках в Европе? ОПЕК, потому что бросил кубик? Климатические явления происходят не из-за чисел на кубике, а в зависимости от состояния климата. Так что, говорим не “Заморозки в Европе - происходят, потому что ОПЕК плохо кидает кубик”, а – “Заморозки в Европе происходят, потому что мы находимся в жёлтой зоне, где вероятность и последствия катаклизмов увеличиваются”.

И ещё: важно, как мы называем красные кубики. Лучше называть их “меры защиты, меры адаптации”, а не “страховки”, потому что нам нужен образ реальных действий – посадки лесополос, создание водохранилищ или систем городов-губок, использование экологических практик в сельском хозяйстве… Именно реальных действий, а не денег, выплачиваемых страховой компании, которая компенсирует вам ущерб в случае катаклизма. Защитные меры СНИЖАЮТ воздействие климатических явлений, уменьшают страдания от засухи или проливных дождей. Они не отменяют самого явления, они не отменяют изменения климата – они просто защищают тебя, как зонт защищает от дождя (но дождь всё равно идёт!) или как сетка от града защищает фруктовый сад (град всё равно падает). Мы хотим, чтобы участники осознали эти связи: как реагировать на изменение климата на местном уровне? Адаптироваться и защищаться!

Четвёртое: не перегружайте участников техническими подробностями и всеми правилами сразу, как в книге правил или здесь на видео.

Как могло бы выглядеть вступление в реальной игре:

Добро пожаловать за стол игры Keep Cool, где каждый из вас будет представлять один из основных регионов мира. Названия вы наверняка уже видели, но давайте найдём их на карте. Итак, здесь, за нашим столом, с нами: США и партнёры, вот ваша табличка… и вот они на карте синим цветом. Дальше у нас Европа, фиолетовый... Бывший Советский Союз, зелёный, вот он. Развивающиеся страны – вот ваша табличка... Cтраны-тигры, или Новые индустриальные страны, бирюзовый... И ОПЕК, коричневый; вот они. Кто знает, что такое ОПЕК, знаете, что это такое? – Да, страны с нефтью. – Ага, организация стран-экспортеров нефти. Можете найти себя на карте. И вы можете заметить, что на карте у вас есть несколько кубиков, чёрных и зелёных. Как думаете, что это такое? – Фабрики? – Да. Итак, у вас есть “чёрные” фабрики и “зелёные” фабрики, и чтобы победить, вам нужно развивать свою экономику. Это ваша стартовая экономика. Эти фабрики будут приносить вам прибыль. И на эту прибыль вы сможете покупать новые фабрики. Чтобы победить, у вас должно быть минимум столько фабрик, сколько написано на вашей картонке, там, где написано Экономическая цель. – 10 фабрик! – Да, столько фабрик надо Европе… – Шесть. – Да, шесть. У США и партнёров сколько? Двенадцать. Все ли нашли свою экономическую цель? – Семь. – Да. Эта цель касается количества фабрик, которые должны быть здесь, в вашем регионе, включая уже существующие. Но для этой цели цвет не имеет значения. Они могут быть чёрными или зелёными, можно сносить, можно покупать... – А красные это что? – Скоро до них доберёмся. Вы можете делать со своими фабриками что хотите... цвет не имеет значения, важно иметь это минимальное количество.

Но цвет фабрик важен для вашего выживания. Здесь есть не только экономика, но и экологическая сторона, а именно – изменение климата. Это карбометр – своего рода термометр для планеты. Отсюда берётся прибыль для “чёрных” фабрик. Каждая фабрика понемногу забирает жетоны отсюда. А если они здесь закончатся, то всё человечество в игре погибает.

Так что да, вам надо победить до того, как погибнете, постарайтесь не погибать. А вот “зелёные” фабрики приносят вам прибыль отсюда, из Всемирного банка. Так что смотрите, как будете развивать свою экономику…

И, кроме фабрик на карте, у вас есть ещё и стартовый бюджет, сейчас я вам его дам: так, США и партнёры получают три миллиона, Европа – три миллиона, Бывший Советский Союз – три, а следующие три страны уже по четыре.

А теперь давайте начнём игру и посмотрим, что будет.

США и партнёры ходят первыми… пожалуйста, бросьте кубик, чтобы мы узнали, произойдёт ли наводнение в Центральной Европе.

Не старайтесь объяснить каждое правило — “зонтики”, инновации и так далее — с самого начала. Скорее всего, всё равно найдутся участники, которые скажут, что ничего не поняли. Лучше сделать краткое введение с основами (регионы, откуда берутся деньги, как выиграть...) — и начать игру. Многие вещи — последствия изменения климата, чем помогают защитные меры, для чего нужны инновации и многое другое — становятся яснее по ходу игры.

Во время первых ходов не бойтесь повторять правила каждый раз, когда до них доходит дело, например: “Вместо трёх миллионов Европа платит два, потому что у неё есть защитная мера,” или “Теперь США и партнёры получают прибыль, по два жетона с карбометра за каждую “чёрную” фабрику, потому что “чёрные” фабрики используют ископаемое топливо и способствуют глобальному потеплению”.

Пять: на протяжении всей игры мы можем плести историю, которая поможет создать тематическую атмосферу, способствующую обучению! То же вступление может прозвучать и как приветственная речь Генерального секретаря ООН на конференции, посвящённой изменению климата... или ваш вариант! Любое действие может быть прокомментировано со смыслом. Вместо: “Сейчас в конце хода я добавляю на карбометр два углеродных жетона, потому что так надо,” – можно сказать: “А сейчас климат восстанавливается – леса, океаны и почва поглотили часть углекислого газа, произведённого “чёрными” фабриками".

Или можно спросить участников: как вы думаете, почему это так? Каковы могут быть последствия этой катастрофы? Наводнение – это не “я должен отдать деньги в банк” – это разрушенные дома, возможно, гибнущие люди… и пока вы ищете, откуда оплатить ущерб, люди страдают! Когда сносите фабрику – люди теряют работу; строите ли вы другую, чтобы они не остались на улице?

Шесть: что бы ни произошло в Keep Cool – это нормально! Человечество погибло? ОК. Все построили “зелёные” фабрики и “спасли планету”? ОК. Не успели закончить игру — тоже ОК! Но важно порефлексировать об этом вместе с участниками, а также порефлексировать лично, как модератор или модераторка, если есть что-то, что мы сделали бы по-другому в будущем.

Семь: следим за тем, чтобы у нас было достаточно времени, планируем или запрашиваем 2-3 часа на игру! Спрашиваем в начале и самих участников, сколько у них есть времени — чтобы они не начали массово сбегать во время игры (например, если они зависят от школьного автобуса). Если времени мало – с самого начала не используем карточки с политическими целями, не позволяем дискуссиям затягиваться. Если не успеваем завершить игру до того времени, когда большинство собирается уйти — останавливаем игру за 5-10 минут до этого момента и обсуждаем, что успелось. Делаем мини-рефлексию.

Также, если мы видим, что большинству игроков скучно, игра стагнирует и никто не приближается к победе – тоже можем предложить остановить игру и обсудить результаты.

И восемь: даже если у нас мало времени, не оставляем игроков без рефлексии – иначе образовательная ценность игры может быть утеряна.

Чтобы помочь им порефлексировать, можем предложить 4 основных вопроса:

1. Что произошло? Кто выиграл? Как? Что случилось с числом “чёрных” фабрик? С “зелёными” фабриками? Что случилось с климатом? Почему? Какие стратегии вы использовали? Почему?
2. Как вы себя чувствуете? Отчего вы так себя чувствуете?
3. Какие открытия вы сделали? Насколько игра связана с реальностью? Что похоже? Что отличается? Каковы “чёрные” и “зелёные” фабрики в вашей личной / профессиональной жизни? Что вам нужно, что вам мешает иметь меньше “чёрных” и больше “зелёных”?
4. Берёте ли вы что-то с собой в будущее? Может быть, вы хотите что-то поменять в жизни?

Очень важно соблюдать порядок вопросов, хотя первые два могут меняться местами в зависимости от того, насколько жаркой была игра. Если она была наполнена эмоциями – начните с “как вы себя чувствуете?” И по любому базовому вопросу вы можете помочь участникам более конкретными вопросами: как вы себя чувствовали в качестве региона-победителя? Как там остальной мир? Как чувствует себя регион, ставший климатическими беженцами? Кто больше всего пострадал от климатических явлений? Как произошли изменения на игровом столе – почему вы начали продавать “чёрные” фабрики, из-за катастроф или для их предотвращения?

Для этого полезно замечать и, возможно, даже записывать некоторые интересные моменты во время игры, чтобы исследовать их во время рефлексии.

Если у вас не хватает времени на все вопросы (видите, что у вас есть всего 5-10-15 минут), можно предложить только самые важные:

• Какие открытия вы сделали?
• Что вы берёте с собой?

Желательно предложить участникам ссылаться именно на себя и быть как можно более конкретными в своих ответах. Не “такой у нас менталитет” или “мы должны заботиться об окружающей среде”, а максимально лично и конкретно, например: “Я буду ходить в магазин со списком покупок, чтобы сократить пищевые отходы”.

И очень важный момент: когда мы говорим о “зелёных фабриках” в личной жизни – использование альтернативного транспорта, сокращение потребления продуктов животного происхождения и так далее – в большинстве случаев они, как и в игре, НЕ СПАСАЮТ человечество, пока есть ещё много “чёрных фабрик” – то есть практик! “Зелёные” просто не наносят вреда (или наносят меньше вреда). Чтобы реально изменить ситуацию, нам нужно сократить “чёрные фабрики” – бороться за мир, где их меньше не только лично для нас, но и для других: где общественный транспорт более привлекателен, чем личный автомобиль, возобновляемая энергия доступна не только тем, кто может себе её позволить и так далее.

И последнее, что мы хотим вам сказать — но, опять же, очень важное: не существует "самого правильного" метода модерации игры! Экспериментируйте, открывайте свой стиль, учитесь — главное, оставляйте пространство для обучения и игрокам, чтобы они могли сделать собственные выводы.