Jocul începe cu o masă setată:

• harta (amplasez pe ea cuburile negre și verzi, numărul iau din fișele regiunilor, cifrele la “start”, sau din cartea de reguli),
• fișele regiunilor (le pun în jurul mesei, și în ele, în prima celulă - câte un cub de culoarea respectivă: negru, verde, roșu),
• carbometru - îl umplu cu șaibele-jetoanele până la linia de start în zona albastră, nu mai sus! (asta durează cel mai mult),
• cărțile fenomenelor climatice - le amestecăm și le punem cu fața în jos,
• cărțile cu obiectivele politice (dacă le folosim la joc) - tot cu fața în jos,
• zarul,
• restul cuburilor și șaibelor rămân în cutie sau pe masă, o numim rezervă comună sau bancă,
• și deja poster cu regulile de joc, pentru moderator și pentru jucători.

Ordinea aranjării nu-i bătută în cuie, făceți cum vi-i comod, important să nu scăpați vreun element esențial.

Toate acestea se poate de aranjat repede în prezența grupului, sau chiar de implicat jucătorii în aranjarea cuburilor și pregătirea carbometrului, explicând totodată ce înseamnă fiecare. (De exemplu: fiecare din regiunile voastre are un număr anumit de fabrici, adică cuburile negre și verzi… și le puneți pe hartă). Dacă n-ați avut multă practică sau demult n-ați condus jocul, mai bine de făcut asta din timp.

Jocul se pornește cu repartizarea rolurilor - cine și ce regiune va reprezenta: SUA și Partenerii, Europa, Fosta Uniune Sovietică, Noile țări industriale, Țările în curs de dezvoltare și OPEC - Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol. Dacă sunt mai puțini de 6 jucători, se joacă cu mai puține regiuni. Dacă mai mult de 6 persoane, atunci se formează echipe pe regiuni. Nu-i recomandat să fie mai mult de 2 persoane în echipă.

Regiunile se împart aleatoriu, fără ca participanții să le vadă. Putem folosi foițe suplimentare care să fie trase de participanți - mai ales dacă sunt mai mult de 6 persoane.

Eu mă strădui să fac asta înainte ca toți să se așeze la masă, ca jucătorii deodată să poată să se așeze unde trebuie în loc să trebuiască să se mute.

Pentru a câștiga, jucătorii trebuie să atingă două obiective: unul economic și unul dintre cele două politice.

În primul rând, obiectivul economic, care diferă de la o regiune la alta. Acesta poate fi găsit pe fișa regiunii, sub denumirea ei, și se referă la numărul minim de fabrici care ar trebui să posede delegația în regiunea ei pe harta lumii. Observați că pe hartă deja sunt niște cuburi-fabrici - starea inițială a economiei la fiecare. Aceste cifre tot pot fi găsite pe fișă, acolo unde scrie ”start”.

Un pic de context, de ce anume așa număr de fabrici la fiecare: situația economică pe harta jocului tinde să reflecte situația economică în realitate. Zona albastră de unde pornim jocul reprezintă începutul anilor 2000, și deci și starea economică a diferitor regiuni este corespunzătoare.

De exemplu, Noile țări industriale încep cu 3 fabrici negre și 1 fabrică verde, și pentru a câștiga ar trebui să aibă minim 10 fabrici în total - în regiunea lor! Apropo: vedeți că pe fișă scrie doar cifra - nu contează culoarea: pot fi toate negre, toate verzi sau și verzi și negre, nu are importanță. Sunt luate în considerare și fabricile primite la începutul jocului, însă nu și măsurile de protecție - adică cuburile roșii!

Dar pentru procesul jocului culoarea fabricii contează.

Toate fabricile pe care le are o regiune îi aduc profit, cu care ea să poată să cumpere fabrici noi. Suma e același - câte două jetoane-”milioane” per o fabrică la fiecare rundă.

Însă, fabricile negre lucrează pe combustibili fosili, produc gaze de seră și contribuie la schimbările climatice - așa că profitul pentru ele vine din carbometru. Curând povestesc și despre el. Iar fabricile verzi își iau energia din surse regenerabile și deci nu afectează clima, așa că profitul lor vine ”de la bancă”, din jetoanele de carbon rămase.

Înainte ca jucătorii să-și înceapă rundele, trebuie să se mai întâmple două lucruri. În primul rând, să primească bugetul inițial din bancă-rezervă: SUA și partenerii 3 jetoane de carbon, celelalte 2 delegații în direcția acelor de ceasornic – tot câte 3 jetoane, restul – câte 4 jetoane fiecare.

Apropo: jocul mereu începe cu regiunea SUA și partenerii și continuă cu următoarele regiuni în ordinea acelor de ceasornic. Așa că recomand această delegație să stea imediat la stânga după moderator, ca să fie mai ușor de urmărit ordinea jucătorilor.

Și în al doilea rând - nu uităm de a doua condiție a câștigului: obiectivele politice! Pentru a câștiga, regiunea trebuie nu doar să aibă numărul minim de fabrici în zona lor de pe hartă, dar și să îndeplinească UNUL dintre cele două scopuri de pe cartea cu obiectivele politice. Cărțile acestea se aleg aleatoriu: câte una la regiune.

Important: dacă avem timp restrâns sau grupul joacă prima dată, putem să excludem cărțile cu obiectivele politice.

Dacă totuși le folosim, atunci cum?

Prima: spre deosebire de alte informații din joc, ele-s secrete și nu trebuie arătate altor jucători.

A doua: fiecare carte are două obiective, bazate ca și cum pe interesele lobby-ului puternic din regiune. Și, spre deosebire de obiectivul economic, care se referă la fabricile proprii ale regiunii, obiectivele politice se referă la toată harta (atunci în colț scrie ”toți”) sau la anumite regiuni (și atunci ele sunt menționate). Deci, realizarea acestor obiective depinde de numărul MINIM sau MAXIM de fabrici sau măsuri de protecție deținute de ceilalți jucători.

Cum înțelegem care exact sunt obiectivele?

În primul rând, vedem la ce anume se referă: de exemplu, aici avem Ecologiștii - și numărul MAXIM de fabrici negre, la TOȚI… sau Ajutor în scopul dezvoltării, care se referă la numărul MINIM de măsuri de protecție în regiunile menționate, luate împreună: Fosta Uniune Sovietică, Țările în curs de dezvoltare și Noile țări industriale.

Mai departe ne uităm care ar fi acest număr exact de minim sau maxim de ceva, necesar pentru a învinge? El depinde de numărul participanților în joc. Pentru fiecare variantă de 3, 4, 5 sau 6 delegații, cărțile cu obiective politice indică numărul minim sau maxim de fabrici/măsuri de protecție care trebuie să se afle pe tabla de joc pentru ca regiunea care are această carte să câștige.

În cartea de mai sus, dacă joacă șase delegații, atunci jucătorul/jucătorii care au tras-o trebuie să ia în considerație numerele din coloana din dreapta, în dreptul numărului 6 din stângă. Astfel, ca să câștige, trebuie să fie MAXIMUM 7 fabrici negre pe întreagă tablă de joc, sau MINIMUM 9 măsuri de protecție în regiunile indicate. Dacă joacă 5 delegații, atunci obiectivele lor ar fi maximum 6 / minimum 7 respectiv, și tot așa.

Și apropo: e OK dacă participanții nu înțeleg deodată ce ar însemna toate acestea. Eu îi sugerez să înceapă să se joace orientându-se la obiectivul economic - până la urmă, el nu doar că e mai clar, dar și este prima condiție pentru a câștiga. Și deja după un cerc sau două de joc se poate de revenit la cărțile trase - când participanții deja au văzut cum se schimbă lucrurile pe hartă, ce ar însemna măsuri de protecție și așa mai departe.

Deci, începem jocul!

Jocul începe mereu cu regiunea SUA și partenerii, pentru că istoric această regiune dictează cursul economic global. Și deja după ei merge rândul altor regiuni, în ordinea acelor de ceasornic.

Ce se întâmplă atunci când este rândul unei regiuni?

Sunt patru pași de bază. Jucătorul sau jucătorii:

1. Aruncă zarul pentru a afla dacă se întâmplă sau nu careva consecințe ale schimbărilor climatice,
2. Obțin profitul de la fabrici existente în regiune,
3. Acționează (cumpără, demolează, fac inovații sau țin un discurs),
4. Și clima se restabilește (oleacă).

Acum o să trecem prin acești pași în detaliu:

În primul rând, se trage o carte a fenomenelor climatice și se anunță în voce despre ce fenomen e vorba și care regiune poate fi afectată.

Sunt câteva tipuri de cărți de fenomene climatice:

• Cărți de catastrofe climatice care vizează o singură regiune
• Cărți de fenomene climatice care afectează toate regiunile
• Cărți de fenomene climatice pozitive 

Deci, tragem o carte și vedem că acolo scrie, de exemplu, Uragan în Florida (scris sus), iar după culoarea și scrisul de jos vedem că s-ar putea fi afectată SUA și partenerii. Apoi vedem care-i probabilitatea ca acest fenomen să aibă loc. Cum înțelegem asta?

Probabilitatea depinde de cât de tare s-a încălzit planeta - ceea ce ne arată nivelul jetoanelor din carbometru (dacă se află în segmentul albastru, galben, portocaliu sau roșu), respectiv fiecare carte indică numărul pe care poate cădea zarul 1-3, 1-4, 1-5 sau 1-6.

Astfel, cu cât mai jos coboară nivelul carbometrului (adică cu cât mai tare se încălzește planeta), cu atât mai mare probabilitatea ca un fenomen climatic să se întâmple!

Și, mai mult decât atât, când nivelul carbometrului coboară în segmentul galben și mai jos, în portocaliu sau roșu, se extrag câte două cărți - adică există probabilitatea că se vor întâmpla 2 fenomene climatice în același timp. Deschidem una, o ”rezolvăm, pe urmă alta.

Haideți să vedem. La începutul jocului nivelul din carbometru este în zona albastră, planeta încă nu e tare încălzită, vă amintim că jocul face legătura cu realitatea anilor 2000. În zona albastră fenomenul se întâmplă dacă cifrele de pe zar sunt între 1 și 3; și nu se întâmplă dacă e 4, 5 sau 6.

SUA și partenerii aruncă zarul ca să vedem dacă scenariul indicat în carte va avea loc. A căzut 2 - ups, se întâmplă!

Atunci vedem ce scrie sub probabilitate - care-i suma prejudiciului ce trebuie achitată la bancă.

Prejudiciul trebuie achitat IMEDIAT, fără a aștepta până o să vină profitul de la fabrici. Doar oamenii deja suferă, au nevoie de ajutor urgent (și, evident, nu poți face economie până nu te-ai lămurit cu consecințele catastrofei)!

Dacă regiunea n-are bani suficienți la mână, sunt câteva opțiuni:

Una - să ceară ajutor de la alții (cu procente, fără procente, sau poate chiar ajutor nerambursabil - deja cum se înțeleg; depinde doar de jucători).

Moderatorul sau moderatoarea nu se obligă să țină cont de înțelegerile jucătorilor sau să-i impună să dea sau să întoarcă bani!

A doua opțiune este ca una sau mai multe fabrici din regiune să fie confiscate de la bancă, în schimbul la câte două jetoane din rezervă, pe care regiunea poate să le folosească pentru a suporta cheltuielile prejudiciului. Regiunea poate să aleagă culoarea fabricilor la care să renunțe.

Ultima opțiune - dacă regiunea nu mai face față prejudiciului (adică nu are suficienți bani, nimeni nu o ajută, și ea are doar o singură fabrică) - este ca acești jucători să devină refugiații climatici.

Ultima fabrică este confiscată, regiunea falimentează, rămâne fără economie și deci nu mai e potrivită pentru a fi locuită, bonusurile - dacă sunt - vor trece de acum înainte în rezerva comună, iar populația - adică jucătorii - se duc în regiunea care deține cele mai multe fabrici - deoarece aceasta este cea mai bogată regiune.

• Dacă există o singură astfel de regiune, ea trebuie să plătească refugiaților 5 jetoane de carbon.
• Dacă sunt două sau mai multe regiuni cu același număr mare de fabrici, atunci acestea trebuie să plătească câte 3 jetoane fiecare.

În ambele cazuri, banii trebuie plătiți imediat, chiar dacă regiunile bogate nu le au la mână. Dacă nu are bani lichizi, regiunea trebuie să împrumute bani (dacă are de la cine) sau să-și lichideze fabrici (să obțină acești bani).

Mai departe jucătorii refugiații pot:

• Fie să iasă din joc și să devină observatori pasivi, caz în care banii datorați acestora vor fi preluați de către bancă.
• Fie să adopte un rol activ în noua lor regiune-gazdă - atunci ei păstrează banii și pot să-și dezvolte economia pe teritoriul-gazdă, în colaborare cu jucătorii de acolo sau în paralel.

Important: cea mai bogată regiune sau regiuni nu pot să refuze să accepte refugiații și să plătească bani - ei vin și gata!

Revenim la cărțile fenomenelor climatice, fiindcă mai sunt încă de câteva tipuri:

Care afectează pe toți - cum ar fi pierderi agricole globale. Dacă scenariile indicate au loc, atunci toți au pierderi și toți trebuie să plătească suma indicată pe card - cu excepția celor care s-au protejat.

Cum jucătorii pot să se protejeze? Ei pot să-și cumpere cuburile roșii, adică măsuri de protecție și adaptare. Fiecare măsură de protecție deținută reduce prejudiciul cu un jeton - și, mai mult decât atât, măsurile de protecție nu dispar atunci când se întâmplă un cataclism, dar rămân în continuare pe hartă.

Însă, jucătorii pot să le cumpere doar atunci când le vine rândul - curând ajungem și la această acțiune.

Măsurile de protecție însă nu sunt relevante atunci când fenomenele climatice sunt pozitive pentru economie. Da, sunt și asemenea situații - dacă fenomenul se întâmplă, în loc de prejudiciu, veți găsi notat numărul de jetoane pe care regiunea vizată trebuie să îl primească de la bancă.

De exemplu, sporirea precipitațiilor în Africa de Sud - atunci regiunea ar putea primi bani de la bancă (+1 sau + 2 jetoane de carbon, în dependență de starea climei), fiindcă s-ar putea să aibă o roadă mai bună.

Sunt și cărți cu fenomene care nu-s consecințele ale schimbărilor climatice, dar pur și simplu se întâmplă și le influențează: erupția vulcanică și intensificarea activității solare.

Dacă apare cartea cu erupție vulcanică, carbometrul este completat cu noi jetoane din rezervă. Jucătorii aruncă zarul de două ori - cum e indicat pe carte - și fiecare punct de pe zar este echivalent cu un jeton.

De ce? Când un vulcan erupe, se elimină în atmosferă praf și scrum, blocând radiația solară – și se produce un efect temporar de răcire.

După fiecare erupție vulcanică, toate cărțile fenomenelor climatice - cele care deja au fost extrase și cele care încă nu - trebuie amestecate și puse pe masă din nou.

Intensificarea activității solare are un efect opus - la fel, zarul se aruncă de două ori, însă jetoanele sunt scoase de pe carbometru și puse în rezerva comună, fiindcă planeta se încălzește mai tare.

După ce am avut de-a face cu fenomenele climatice, obținem profitului de la fabricile existente în regiune. Câte două jetoane de carbon pentru fiecare fabrică, doar că pentru cele negre se scoate de pe carbometru, și pentru cele verzi - din rezervă.

Exemplu: Noile Țări Industriale au 3 fabrici negre - deci, 3 înmulțit cu 2, 6 jetoane de carbon din carbometru, și 1 fabrică verde - deci, 2 jetoane de carbon din rezervă; 8 în total.

Fosta Uniune Sovietică și OPEC ar putea avea profit suplimentar, datorită bonusurilor notate pe fișe. Îl primesc sau îl solicită atunci când e rândul lor în joc.

Fiind un mare exportator de combustibili fosili, OPEC primește câte 1 jeton de pe carbometru pentru fiecare 3 fabrici ”negre” ale celorlalte echipe, cifra fiind rotunjită în minus. De la fabricile proprii OPEC și așa obține câte două jetoane de carbon per fabrică.

Fosta Uniune Sovietică, renumită de asemenea pentru exportul de combustibili fosili, poate solicita de la regiunile Europa și Noile țări industriale câte un jeton de la fiecare, la fiecare rundă a sa, atâta timp cât fiecare din acestea au mai mult decât două fabrici negre.

Fosta Uniune Sovietică nu e obligată să facă această solicitare, dar dacă o face (de la una dintre aceste regiuni sau de la ambele), Europa și Noile țări industriale sunt obligate să-i ofere jetonul. Dacă, să zicem, Europa refuză - atunci se demolează una dintre fabricile lor negre (și un jeton e transferat la Fosta Uniune Sovietică, iar al doilea rămâne ca ”restul” la regiune).

Atunci când numărul fabricilor la una dintre aceste regiune scade la două și mai puțin, Fosta Uniune Sovietică nu mai are dreptul să solicite de la ea jetonul.

Iar Țările în curs de dezvoltare au un bonus mai deosebit - nu primesc bani în buzunar, dar sunt unica regiune care poate adăuga jetoane de carbon pe carbometru. Ei pot să spună moderatorului să adauge până la 3 jetoane din rezervă pe carbometru sau invers, să scoată până la 3 jetoane de pe carbometru în rezervă. Pentru a se hotărî asupra opțiunii cele mai prielnice, această echipă are dreptul de a solicita susținere financiară din partea celorlalte echipe sau de a ridica alte condiții.

— Dacă voi uitați de datoriile pe care le am eu, eu o să pun toate trei (jetoane).

— Nu, mersi! Da’ dacă nu?

— Da’ dacă nu, o să scot!

De ce? Pentru că, printre alte practici (care pot influența situația pozitiv ori negativ), ei pot defrișa sau restabili păduri.

Acum regiunea (jucătorul sau jucătorii, dacă-s mai mulți într-o regiune) pot să acționeze:

• Să cumpere fabricile “negre” sau “verzi”, sau măsurile de protecție
• Să pornească o inovație;
• Să demoleze sau să vândă careva din fabricile existente (una sau mai multe, dacă vor)
• Să țină un discurs

Prețul la fabrici și la măsuri de protecție este diferit la fiecare regiune, și se găsește pe fișa regiunii, sub cubul de culoarea respectivă. Jucătorii trebuie să achite numărul indicat de jetoane la bancă - și atunci din rezervă se ia o fabrică sau o măsură de protecție și se amplasează pe hartă în câmpul potrivit (fabrici negre, fabrici verzi sau măsuri de protecție). După fiecare achiziție, cubul de pe fișa regiunii, care indică prețul, se mișcă o căsuță la dreapta, indicând astfel prețul pentru următoarea achiziție.

Prețurile la măsurile de protecție cresc cu fiecare achiziție, iar la fabrici pot scădea - astfel, atunci când se procură mai multe fabrici sau măsuri de protecție deodată, prețul pentru fiecare se verifică separat. De exemplu, o fabrică poate costa 10 jetoane de carbon, iar următoarea deja 9.

Jucătorii pot scădea prețul la fabrici mai repede cu ajutorul inovațiilor.

Regiunea al cărei este rândul își declară intenția de a efectua cercetări în domeniul tehnologiilor ”verzi” sau ”negre”. Trebuie de adunat în total 7 jetoane și de le achitat la bancă. La această investiție pot participa mai multe echipe, însă regiunea inițiatoare este obligată să facă prima contribuție, de exemplu: eu vreau să fac inovații în fabrici verzi, pot să investesc atâtea jetoane, cine mai vrea să participe? Odată ce suma este adunată și transferată la bancă, toți cei care au contribuit pot muta cuburile care indică prețul la fabricile respective cu 2 poziții în dreapta. Dacă este cineva care n-a participat, regiunea care a inițiat inovația are dreptul de a decide dacă și țările care nu au contribuit financiar la inovație pot beneficia de pe urma acesteia și dacă li se impun anumite condiții.

Cu părere de rău, prețul la măsuri de protecție nu poate fi scăzut în așa fel (și în genere nu poate scădea, doar crește).

Dacă jucătorii unei regiuni din oricare motiv doresc să scăpe de careva fabrici (una sau mai multe), acestea pot fi vândute la bancă - lichidate. Jucătorii își anunță decizia, fabrica este luată de pe hartă și returnată în rezerva comună, iar jucătorii primesc două jetoane din bancă. Prețul fabricilor pe fișa regiunii nu se schimbă, cuburile de preț rămân pe loc!

Totodată, se poate de vândut o fabrică altei regiuni (sau de o procurat de la o altă regiune). Însă, pentru tranzacțiile cu fabrici între regiuni, deja vânzătorul trebuie să achite la bancă 2 jetoane de carbon per tranzacție (una pentru desființarea fabricii și una pentru transport).

Și pe lângă toate aceste acțiuni, jucătorii pot ține discursuri - fie legate de acțiuni nemijlocit (atunci când au nevoie de bani sau pornesc o inovație), fie cu îndemnuri și sugestii față de comunitatea globală din jurul mesei.

Și ultima acțiune din fiecare rundă, odată ce regiunea a acționat (sau s-a abținut de la acțiuni), este recuperarea climei. Asta ar însemna că oceanele, pădurile și solurile absorb o parte din dioxid de carbon produs de activitatea umană.

Cum se face asta?

La carbometru se adaugă un număr de jetoane din rezervă, în funcție de starea climei la acel moment (+1 jeton în segmentul albastru, +2 jetoane în segmentul galben, +3 jetoane în segmentul portocaliu, +2 jetoane în segmentul roșu).

Deseori participanții cred că aceste cifre se referă la numărul de cărți ale fenomenelor climatice scoase la fiecare rundă: una, două, trei. Nu. Nu se referă la cărți, doar la numărul de jetoane care se adaugă în timpul recuperării climei.

Dar. Dacă nivelul carbometrului scade până la segmentul portocaliu pentru prima dată de la începutul jocului, toate cărțile schimbărilor climatice – cele deja extrase, precum și cele rămase - sunt adunate, amestecate și plasate din nou pe masă.

Fie cineva câștigă. Nu are importanță al cui este rândul în joc - odată ce o regiune are obiectivul economic și unul din obiectivele politice atinse simultan, jocul se încheie. Pot câștiga și câteva regiuni în același timp, de exemplu, dacă au avut aceeași obiectiv politic.

Totodată, jocul se încheie:

• dacă carbometrul rămâne fără jetoane
• sau dacă pe tabla de joc nu sunt regiuni care să aibă mai mult de 2 fabrici, indiferent de culoare

În așa cazuri, toți participanții sunt declarați învinși - pentru că activitatea economică pe planetă a devenit imposibilă din cauza schimbărilor climatice.

În primul rând, avem grijă să nu îndreptăm participanții spre ”salvarea planetei”, îi lăsăm să facă ”greșeli” și să distrugă clima dacă asta e ceea ce vor să facă. Pe de o parte, adevărul în joc și în realitate este că de fapt ne interesează anume supraviețuirea omenirii, planeta va exista și fără noi. Dar și mai important - ca jocul să aibă impact, participanții trebuie să dorească să câștige și să nu pretindă să fie verzi, iaca, am salvat planeta, suntem bravo, suntem verzi… mai departe ce?

Doi: încă o direcție unde s-ar putea să fie trași participanții - atunci când acordă prea multă atenție denumirilor regiunilor și asocierilor cu ele. Pe de o parte, acestea, evident, au legătură cu harta globului și realitatea noastră - dar totodată, e bine să ținem minte că aceste 6 regiuni nu sunt blocuri politice sau militare, ci reflectă similaritatea pozițiilor referitor la schimbările climatice, care au evoluat istoric în funcție de condițiile economice, sociale și climatice.

Aici e o linie fină - pe de o parte, e de dorit ca participanții să intre în roluri, dar conotațiile acestui rol și felul în care este jucat și interpretat nu trebuie să fie impus de alți jucători.

De exemplu, cineva ar putea să spună ”Rusia” sau ”Uniunea sovietică” în loc de Fosta Uniune Sovietică. Recomandăm să-i corectați conform denumirilor oficiale din joc.

Aici contează și ce atmosferă creăm, cum începem jocul. S-ar putea să se întâmple ca cineva să nu vrea să se joace pentru o regiune anumită. Aici putem să-i amintim că în acest joc TU iei decizii pentru regiunea pe care o reprezinți. Nu-ți place ce face Fosta Uniune Sovietică în realitate - acum deciziile sunt în mâinile tale, te invit să vedem cum ar putea fi altfel!

Și, desigur, chiar la prezentarea regiunilor la început de joc e util să atragem atenția participanților la faptul că fiecare regiune cuprinde mai multe țări, nu doar acelea cu care sunt cele mai puternice asocieri. Europa nu-i doar Uniunea Europeană; SUA și partenerii cuprinde și Australia, Japonia, Norvegia. Iar Fosta Uniune Sovietică nu-i doar Rusia, dar și Moldova și Ucraina.

Trei: avem grijă de formulări - și nu doar cum se exprimă participanții, dar și ce aud ei de la noi. Să nu-i spunem ”ăștia săracii” sau ”Africa” în loc de Țările în curs de dezvoltare… și, desigur, să nu dăm voie la ideile principale din joc să se piardă. Cine-i de vină că sunt înghețuri în Europa? OPEC, că a aruncat zarul? Fenomenele climatice se întâmplă nu din cauza cifrelor de pe zar, dar în dependență de starea climei. Deci, nu spunem că ”Înghețurile în Europa - se întâmplă, fiindcă OPEC dă rău cu zarul”, dar ”Înghețurile în Europa se întâmplă, fiindcă ne aflăm în zona galbenă și aici probabilitatea și efectele cataclismelor se măresc”.

Și tot aici: important cum numim și cuburile roșii. E mai bine să le zicem ”măsuri de protecție, măsuri de adaptare” și nu ”asigurări”, fiindcă avem nevoie de imaginea acțiunilor reale - plantarea fâșiilor forestiere, crearea lacurilor de acumulare sau sistemelor de oraș-burete, folosirea practicilor prietenoase mediului în agricultură… anume acțiuni reale, nu bani achitați la o companie de asigurări care ți le compensează daunele în cazul unui cataclism. Măsurile de protecție REDUC impactul fenomenelor climatice, reduc suferința de la secetă sau de la o ploaie torențială. Nu anulează fenomenele în sine, nu anulează schimbările climatice - doar te protejează, cum te-ar proteja o umbrelă de la ploaie (dar oricum plouă!) sau cum o plasă antigrindină ar proteja livada (grindina oricum cade). Ne dorim ca participanții să facă aceste conexiuni - cum anume facem față schimbărilor climatice la nivel local? Ne adaptăm și ne protejăm!

Patru: nu supraîncărcați participanții cu detalii tehnice și cu toate regulile deodată, așa cum sunt prezentate în cartea de reguli sau aici în video.

Cum ar putea arăta introducerea în joc într-un joc real:

Bine ați venit la masa jocului KeepCool, unde fiecare din voi o să reprezinte una din regiunile cheie ale lumii. Probabil deja ați văzut denumirile, dar haideți să le vedem pe hartă. Deci, aici, la masa noastră, avem: SUA și partenerii, poftim fișa voastră, și le găsim și pe hartă: culoarea albastră. Mai departe avem Europa, culoarea mov… avem Fosta Uniune Sovietică, culoarea verde, iată aici se găsește. Țările în curs de dezvoltare - poftim fișa voastră… țările-tigri, sau Noile țări industriale, culoarea turcoaz… și OPEC, de culoarea maro; iată, el e aici. Cine știe ce-i OPEC, știți ce-i asta? - Da, țările care-s cu petrol. - Aha, Organizația Țărilor exportatoare de petrol. Puteți să vă găsiți pe hartă. Și puteți să observați că pe hartă aveți niște cuburi, negre și verzi. Cum credeți, ce-i asta? - Fabrici? - Da. Deci, aveți fabrici negre și fabrici verzi, și pentru a câștiga, trebuie să vă dezvoltați economia. Asta-i economia voastră din start. Aceste fabrici pe parcurs o să vă aducă venit. Și din acest venit o să puteți în continuare să procurați fabrici noi. Pentru a câștiga, trebuie să aveți numărul minim de fabrici care este pe fișa voastră, e scris aici, iată Obiectivul economic. - 10 fabrici! - Deci, fabrici la Europa… - Șase. - Da, șase. La SUA și partenerii câte-s? Doisprezece. Toți și-au găsit obiectivul economic? - Șapte. - Da. Deci, obiectivul acesta se referă la numărul de fabrici care trebuie să fie aici în regiunea voastră, inclusiv cu fabricile care deja există. Dar pentru acest obiectiv nu contează culoarea. Ele poate să fie sau negre, sau verzi, puteți să demolați, puteți să cumpărați… - Da roșii, ce-i cu ele? - Amuș o să ajungem la ele. Puteți să faceți orice doriți cu fabricile voastre… nu contează culoarea, important iată să aveți numărul acesta minim.

Doar că culoarea fabricilor este importantă pentru supraviețuirea voastră. Aici nu există doar economia, există și partea ecologică, și anume schimbările climatice. Iată asta este carbometru - un fel de termometru pentru planetă. Și de aici vine profitul de la fabricile negre. Fiecare fabrică scoate de aici câte oleacă. Și dacă aici se termină jetoanele, atunci toată omenirea din joc moare.

Deci da, trebuie să câștigați înainte ca să muriți, străduiți-vă să nu muriți. Dar fabricile verzi vă aduc venit de aici, de la bancă mondială. Așa că vedeți cum o să vă dezvoltați economiile…

Și, pe lângă fabrici de pe hartă, aveți și bugetul inițial, amuș vi-l dau: deci, SUA și Partenerii primesc trei milioane, Europa primește trei milioane, Fosta Uniune Sovietică primește trei, și următoarele trei țări deja câte patru.

Și acum o să începem jocul ca să vedeți ce se întâmplă.

Acum SUA și partenerii joacă primii … vă rog să aruncați zarul ca să vedem dacă se întâmplă inundații în Europa Centrală.

Nu vă străduiți să explicați fiecare regulă - “umbrele”, inovații etc. — chiar la început. Cel mai probabil oricum o să fie participanți care o să vă zică că n-au înțeles nimic. Mai bine de făcut o scurtă introducere cu elementele de bază (regiunile, de unde se iau banii, cum să câștigi…) — și de început jocul. Multe lucruri - consecințele schimbărilor climatice, la ce ajută măsuri de protecție, pentru ce trebuiesc inovațiile și altele - devin mai clare pe parcursul jocului.

În primele runde, nu vă sfiiți să repetați regulile de fiecare dată când acțiunea ajunge la ele, de exemplu ”În loc de 3 milioane, Europa plătește 2 pentru că are o măsură de protecție activă,” sau ”Acum SUA și partenerii primeșc profit, câte 2 jetoane din carbometru pentru fiecare fabrică neagră, deoarece fabricile negre folosesc combustibili fosili și contribuie la încălzirea globală”.

Cinci: pe tot parcursul jocului, putem împleti o poveste, care o să ajute la crearea atmosferei tematice și la învățare! Același introducere poate să sune ca un cuvânt de salut la o conferință dedicată schimbărilor climatice, adresată de către secretarul general al Națiunilor Unite… sau varianta voastră! Orice acțiune poate fi comentată cu sens de către moderator. În loc de ”acum la sfârșit de rundă eu adaug 2 jetoane de carbon în carbometru fiindcă așa trebuie”, putem să spunem ”acum clima se restabilește oleacă, pădurile, oceanele și solul a absorbit o parte din dioxid de carbon produs de către fabrici negre”.

Sau se poate de întrebat participanții: de ce credeți că e așa? Care ar fi consecințele la această catastrofă? Inundații nu înseamnă ”trebuie să dau bani la bancă” - acestea sunt locuințele distruse, oamenii care posibil mor… și atâta timp cât căutați de unde să achitați prejudiciul, oamenii suferă! Când demolați o fabrică - oamenii își pierd locuri de muncă; construiți alta ca ei să nu rămână în stradă?

Șase: orice nu s-ar întâmpla în Keep Cool - e OK! Omenirea a murit? OK. Toți și-au construit fabrici verzi și ”au salvat planeta”? OK. N-am avut timp să încheiem jocul - tot e OK! Important să reflectăm despre asta cu participanții - și să reflectăm chiar noi individual, ca moderator sau moderatoare, dacă este ceva ce am face diferit pe viitor.

Șapte: avem grijă să fie suficient timp, să rezervăm sau solicităm 2-3 ore pentru o sesiune de joc! Întrebăm participanții la început cât timp au - să ne asigurăm că nu încep să fugă grămadă în timpul jocului (dacă sunt la școală și au autobuz, de exemplu). Dacă timp e puțin - omitem din start cărțile cu obiectivele politice, nu dăm voie la discuții să se întindă prea mult. Dacă nu se reușește să încheiem jocul înainte de ora când majoritatea trebuie să plece - oprim jocul cu 5-10 minute înainte de acest moment și discutăm unde am reușit să ajungem! Facem o mini-reflecție.

La fel, dacă vedem că majoritatea jucătorilor se plictisesc sau jocul stagnează și nimeni nu se apropie de câștig - tot putem propune să oprim jocul și să discutăm rezultatele.

Opt: chiar dacă avem timp puțin, nu lăsăm jucătorii fără reflecție - fără ea valoarea educațională a jocului poate să se piardă.

Pentru a-i ajuta să reflecteze, le putem oferi 4 întrebări de bază:

1. Ce s-a întâmplat? Cine a câștigat? Cum? Ce s-a întâmplat cu numărul de fabrici negre? Cu fabrici verzi? Ce s-a întâmplat cu climă? De ce? Ce strategii ați folosit? De ce?
2. Cum vă simțiți? Ce a făcut să vă simțiți în așa mod?
3. Ce ați descoperit? Cât de conectat este jocul cu lumea reală? Ce seamănă? Ce este diferit? Care sunt fabricile ”negre” și ”verzi” în viața voastră personală / profesională? De ce aveți nevoie, ce vă împiedică să aveți mai puține ”negre” / mai multe ”verzi”?
4. Luați ceva cu voi în viitor? Luați careva angajamente noi?

Foarte important de respectat ordinea întrebărilor, deși primele două pot să se schimbe cu locurile în dependență de cât de aprins a fost jocul. Dacă a fost plin de emoții - atunci începeți cu ”cum vă simțiți”. Și la orice întrebare de bază puteți ajuta participanții cu întrebări mai specifice: cum v-ați simțit în calitate de regiune câștigătoare? Ce se întâmplă cu restul lumii? Cum se simte regiunea care a devenit refugiații climatici? Cine a suferit cel mai mult de la fenomenele climatice? Cum s-au întâmplat schimbările pe masa de joc - de ce ați început să vindeți fabrici negre, din cauza la catastrofe sau pentru a le preveni?

Pentru asta, e util de observat și poate chiar de notat unele momente interesante în timpul jocului, ca să puteți să faceți referință la ele.

Dacă nu vă ajunge timpul pentru toate întrebările (vedeți că aveți doar 5-10-15 min), atunci puteți oferi doar cele mai esențiale:

• Ce ați descoperit?
• Ce luați cu voi?

E de dorit să invităm participanții să se refere anume la ei înșișe și să să fie cât mai concreți în răspunsurile lor. Nu ”așa-i mentalitatea noastră” sau ”trebuie să avem grijă de mediu”, dar pe cât posibil personal și concret, de exemplu: ”voi merge în magazin cu lista de cumpărături ca să reduc risipa alimentară”.

Și un lucru foarte important: când vorbim de “fabricile verzi” în viața personală - folosirea transportului alternativ, reducerea produselor animaliere în alimentație și altele - în majoritatea cazurilor ele, ca și în joc, NU SALVEAZĂ omenirea atâta timp cât mai există multe fabrici - adică practici - negre! Cele verzi doar nu dăunează (sau dăunează mai puțin). Pentru a schimba cu adevărat situația, trebuie să reducem fabricile negre - să luptăm pentru o lume unde ele să fie reduse, nu doar la noi personal, dar și la alții: unde transportul public e mai atractiv decât mașina personală, energia regenerabilă este accesibilă nu doar celor care pot să-și permită și așa mai departe.

Și ultima ce vrem să vă spunem - dar iarăși, foarte important: nu există o metodă ”cea mai corectă” de a modera jocul! Experimentați, descoperiți stilul vostru, învățați - important să lăsați spațiu de învățare și pentru jucători, ca aceștia să poată să-și facă propriile concluzii.