Cine nu-și cunoaște istoria, riscă să o repete. Istoria trebuie învățată, nu doar pentru ca să nu o repetăm, dar și pentru ca să ne dezvoltăm propria persoană, societatea în care ne aflăm, și locurile în care trăim, fie acestea localități rurale sau urbane. Pe acest principiu s-a creat și primul Ghid Audio despre istoria evreilor, supraviețuitori ai Holocaustului. Ghidul, realizarea căruia a fost coordonată de echipa Centropa din Moldova, în cadrul programului Trans.History, se bazează pe mărturii reale ale evreilor care au fost martori ai perioadei interbelice și au locuit în Chișinău, Bălți, Orhei și Vadul Rașcov.

Prin acest Ghid orice ascultător poate să se aprofundeze în faptele istorice păstrate în amintirile oamenilor. Ghidul este dublat de actori locali de teatru precum Nicolae Darii, Maria Madan, Natalia Braguța și Andrei Madan. Acesta poate fi ascultat aici, în germană, engleză, rusă și română.

Mai jos descoperi pe scurt istoria care stă în spatele fiecăruia dintre cele patru Ghiduri Audio.

În anul 1847, în Chișinău locuiau peste 10 mii de evrei, reprezentând aproximativ 12% din totalul populației. Până în 1897, când orașul avea oficial aproximativ 100 mii de locuitori, numărul evreilor a crescut de cinci ori. Astfel la sfârșitul secolului, evreii erau cel mai mare grup etnic din Chișinău și erau prezenți în toate domeniile vieții, iar comunitatea evreiască a jucat un rol important în cultura, viața socială și economică a orașului.

Pogromurile anti-evreiești din 1903 și 1905 au avut însă consecințe de amploare asupra vieții evreilor din Chișinău și din întreaga lume. În Imperiul Rus pogromuri au avut loc încă în anii 1880, dar Pogromul de la Chișinău, care a izbucnit în 1903 în timpul Paștelui ortodox și al Pesahului evreilor, s-a dovedit a fi cel mai sângeros din istoria Imperiului Rus. 49 de evrei au fost uciși, peste 600 – răniți, sute de case și fabrici au fost distruse și arse. În 1905, în Basarabia s-au petrecut din nou pogromuri anti-evreiești, iar atunci alte 19 persoane au fost ucise. Pogromurile de la Chișinău au fost un moment de cotitură în istorie, dincolo de Basarabia.

După aceste pogromuri, din 1918, când Chișinăul a trecut de partea Regatului României, o mare parte a perioadei interbelice viața comunității evreiești a înflorit. David Vanșelboim este născut la Chișinău în 1928 și este unul dintre cei 13 evrei din Chișinău, supraviețuitori ai holocaustului.

Pe lângă informațiile personale ale celor 13 evrei intervievați, Ghidul Audio din Chișinău îți aduce descrieri istorice despre Cimitirul Evreiesc, Monumentul victimelor Pogromului din 1903, Sinagoga geamgiilor „Gleizer Șil”, Sinagoga Lemnăria, Strada Alexandrovskaya, Stolperstein (în memoria lui Moisei Berleand), Villa Kligman, Fosta casă săracă, Piatră de piatră pentru Bunia Bron, Parcul orașului, Monumentul Victimelor Fascismului, Școala profesională pentru fete evreice, Spitalul evreiesc, Orfelinatul evreiesc pentru fete, Liceul Dadiani, Monumentul victimelor ghetoului evreiesc, Gimnaziul pentru fete „Regina Maria”, Gimnaziul francez Jeanne d`Arc.

Orașul Bălţi, a fost creat ca o mică așezare în anul 1766, iar trei ani mai târziu, îndemnați de autoritățile locale, au ajuns primii negustori evrei. Drepturile și obligațiile lor au fost stabilite printr-un acord în anul 1782. Astfel, comunitatea evreiască a fost printre primii fondatori ai orașului. Numărul evreilor din oraș în preajma Primului Război Mondial era de 14 mii.

Evreii orașului au construit mori și brutării, au înființat ateliere de producție alimentară, a alcoolului, a săpunului, a lumânărilor și țesăturilor de bumbac. Bălți era cel mai mare centru de producție de ulei de floarea soarelui din Basarabia, iar uleiul de Bălți era exportat chiar și în Europa de Vest. Centrala electrică din oraș și ea era deținută de o familie de evrei.

În perioada interbelică, orașul a înflorit și situația financiară a populației evreiești s-a îmbunătățit. Evreii au dezvoltat sistemul bancar al orașului și au înființat o bancă de economii și împrumut, transformând orașul Bălți într-un puternic centru de comerț și industrie.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, atât comunitatea, cât și orașul însuși au avut mult de suferit. Cu toate acestea, după război, mulți dintre supraviețuitori s-au întors în oraș, încercând să reînvie viața evreiască. Însă, în 1959, unica sinagogă din oraș a fost închisă, iar în 1962, evreilor care continuau să se roage într-o casă particulară li s-a interzis oficierea serviciului.

Iată ce povestește, în Ghidul Audio Bălți, Zlata Tcaci, muziciană remarcabilă, prima femeie compozitoare din Moldova, despre amintirile din copilărie ale soțului ei, Efim Tcaci, și el cunoscut muzicolog și pedagog:

Pe lângă informațiile personale ale celor intervievați, Ghidul Audio îți aduce descrieri istorice despre Sinagoga, Cimitirul Evreiesc și Memorialul victimelor Holocaustului din Bălți.

La Orhei, evreii locuiau pe străzile din centrul orașului. Ei au construit 6 sinagogi, dețineau 6 farmacii, un hotel, un atelier de fotografie, 2 magazine de bijuterii și 57 de prăvălii, inclusiv toate cele 12 alimentare. În 1866, au fost deschise prima bibliotecă evreiască și o școală evreiască – Talműd Tόra, iar în 1875 a fost fondat spitalul evreiesc. Totodată, din 1884 în Orhei funcționa o școală evreiască privată.

Hana Mucinik, contabilă, născută la Orhei în 1923, ne dă mai multe detalii despre locuitorii evrei ai orașului.

Pe lângă informațiile personale ale celor intervievați, Ghidul îți aduce descrieri istorice despre Sinagoga, Gimnaziul și Liceul evreiesc din Orhei.

Vadul-Rașcov, post fortificat de sprijin şi control, cu vameşi şi ostaşi de pază pe Nistru, a fost atestat pentru prima data la 14 ianuarie 1447, ca târg de negustori și călători.  Moşia localităţii aparţinea mănăstirii Golia din Iaşi.

În secolul al XVIII-lea era considerat un important centru comercial, fapt atestat şi de prezenţa pe hărţile timpului. Zamfir Arbore în Dicţionarul geografic al Basarabiei, alcătuit în 1904, scria:

„Vad-Rașcu este un târguşor, centrul volostei cu acelaşi nume. Are 492 case, cu o populaţie de 5244 suflete, din cari aproape 3 mii evrei; există poştă şi telegraf.”

În 1870 la Vadul-Raşcov funcționau 2 fabrici de lumânări, 8 ateliere de prelucrare a pieilor, câteva mori și o lăptărie. Evreii erau angajați în comerț, meșteșugărit și agricultură. Majoritatea meșterilor erau croitori, tâmplari, cizmari.

Încă la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost deschisă o bibliotecă publică cu peste o mie de cărți în idiș, ebraică, română și rusă. Renumitul scriitor, născut la Vadul- Rașcov în 1913, Ihil Șraibman vine cu amintiri pline de afecțiune și nostalgie despre anii petrecuți în sala de lectură:

Ghidul Audio relatează atât viețile evreilor, cât și importantele centre culturale din localitate, precum biblioteca, oficiul poștal și școala din Vadul-Rașcov.

Pe lângă faptul că aceste patru Ghiduri Audio au fost create pentru localnicii și turiștii care vor să cunoască istoria celor patru localități prin ochii comunității de evrei, pentru doritorii de a descoperi monumente și locuri istorice, plimbându-se pe străzile și potecile din CHișinău, Bălți, Orhei și Vadul lui Rașcov cu căștile în urechi. Ghidurile au devenit instrumente importante pentru profesorii de istorie din țară în lucrul cu tema Holocaustului. În special, pentru că profesorii au avut rolul de ghizi locali, cu suportul cărora au fost identificați evreii intervievați. Astfel, aceste ghiduri vor fi folosite ca și instrumente de cunoaștere a istoriei pentru elevii din localitățile respective.

„Ghidul Audio” este elaborat de Centropa, în cadrul Proiectului Trans.History, cu susținerea financiară a Fundației Konrad Adenauer Moldova, Institutul Internațional de Istorie și Cultură Evreiască și organizația nonguvernamentală EcoVisio.  

La scrierea textului a contribuit: dr. Irina Șihova, Centrul de cercetare și educație MAGHID: Jewish Heritage Moldova.